Flocul

Asta vara ii explicam eu aluia mic cum ca branza de taran-taran daca nu are un floc in ea aia nu e branza de taran. "Floc?", intreba omul meu, nedumerit, el nemai auzind cuvantul asta pana acum. I-am explicat cat de bine am putut si dupa 5 minute de batut campii ala mic zice, zambind a intelegere:"Ah! Pubic hair!" OK, whatever ... bineinteles ca nu suna asa de frumos ca in romaneste.

Puncte puncte trece timpul puncte puncte

S-a facut Decembrie, se apropie Craciunul si primim pachet din Romania, de la Bunicul. In pachet, printre multe alte minuni, branza de burduf de taran-taran. Dau la o parte coaja si ma pun pe devorat: cu mamaliga din malai mexican, cu ceapa dulce de Texas, cu rosii fara gust din Chile, stropit cu o vodca poloneza cu pai, in fine, era ca la ONU la noi pe masa. Si din dreapta se aude o voce: "Hey Dad, are floc?"

Mos Nicolae

Seara lui Nicolae

În noaptea de 5/6 decembrie se spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care dorm şi sunt cuminţi, lăsându-le în ghete dulciuri şi alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepseşte pe cei leneşi şi neascultători. În dimineaţa de Sf. Nicolae, copiii cuminţi găsesc daruri în ghetuţe. E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărţite pe furiş în această noapte începe din vechime.

Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru.
Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reuşit să se mărite curând..
La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor. De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, şi în special copiii, primesc daruri, de la Moşul care nu li se arată niciodată.

Cine e Mos Nicolae?

Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de ”Moş Neculai”şi până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la sat la sat. Născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat mânăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.

Creştinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viaţă a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune şi post, a furtunii de pe mare s.a.). În ultima parte a vieţii s-a retras la mânăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducându-se vestea că din mormântul său izvorăşte mir, creştinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile.

Din veacul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se păstrează la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, unde se găseşte şi mormântul Sfântului voievod martir Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi. Numeroase biserici din ţară şi mai ales din Ardeal au hramul Sfântului Nicolae.

Luata de la prof.dr. Adriana Băiceanu

E-mail trimis de mine Simonei T.

Tocmai am citit post-ul cu Vive la Frans al Simonei Tache. Aceeasi senzatie bizara am avut-o si eu in Spania, in excursie, cand toti mergeau absolut regulamentar. In Romania eu nu am condus nici inainte de a pleca (in State) si nici acum - nu am curajul, sint un fletz, recunosc, dar un fletz cu instinct de supravietuire. In Bucuresti conduce tatal meu, care la cei 73 de ani ai lui stie precis ca in Codul rutier sint numai sugestii pentru incepatori. Fiul meu a fost convins ca liniile de tramvai sunt de fapt benzi de circulatie speciale pentru cei grabiti. Nu prea intelegea el de ce tramvaiele incurca autoturismele, dar a pus-o pe seama faptului ca in Europa nu prea au cum sa largeasca strazile si fac si ei ce pot si isi impart calea de rulare si ia uite domnule ce bine se inteleg. N-am vrut sa-i stric inima!
Dar nu de asta iti scriu.
Iti scriu pentru ca am avut niste experiente placute incercand sa rezolv cu niste acte. Toata lumea se intrece sa povesteasca ce groaznic a fost in Bucuresti, ce oameni, ce functionari, vai ce rau e si ce bine e la noi in Emigrania noastra. Am venit si eu cu parerile mele preconcepute, cu capsa pusa gata sa ma cert cu aia de la vama care sigur mi-ar fi cerut spaga, cu discursuri pregatite sa le explic celor de la evidenta populatiei si de la pasapoarte ce bine e Dincolo si ce expeditivi sint ailalti. Si mi s-a luat placerea de a suferi si de ma simti victima si persecutat!
Prin Vama la Otopeni am trecut fara sa ma intrebe nimeni nimic si la Evidenta Populatiei la Sectorul 2 am gasit o sefa care mi-a dat clasa! M-a topit Madam Popescu (asemanarea de nume este pur intamplatoare)! M-a ascultat, m-a descurcat, mi-a explicat ce-mi trebuie si de ce, fara ezitari, profesional si la obiect. Pe urma totul a parut o joaca. In Iorga la fel - un baiat amabil, dragut, CALM (cu tot balamucul de acolo) si care stia ce face. Am rezolvat intr-o saptamana o problema pentru care se asteapta aproape 1 an in Arizona daca o incepi pe filiera cu consulatul si cu actele prin posta.

Acum sa nu crezi ca m-am pravalit in extaz in fata unei Romanii pe care nu am mai vazut-o de multi, tare multi ani. Am fost la carciuma la Riviera (undeva in parcul 23 August) si ne-au furat chelnerii la nota de plata intr-un stil absolut barbar. Au reusit sa-i nauceasca pana si pe prietenii mei care sint oameni trecuti prin multe si cu multa Romanian Experience. Pe urma au facut gasca (chelnerii, nu prietenii) si erau sa ne si bata cum ca de ce ne-am prins. Eram acolo 14 oameni, cu neveste, cu copii, cu catel, cu purcel, facultati si doctorate de se inclina carciuma intr-o parte, unul singur dintre noi avea mai multe zile de vacanta decat aveau aia 3 chelneri de scoala si stateam si ii ascultam pe aia cum ne abuzau verbal si ne faceau de rahat. Bineintels ca responsabilul tocmai era in vacanta, asa ca nu am avut cui ne plange si ne-am retras demni in superioritatea noastra intelectuala.

Dar in general mi-a placut, am mancat rosii cu telemea de oaie pana am pocnit, am gasit fructe cu gust si mezeluri din carne. Am avut satisfactia sa-l vad pe fitzosul ala mic si slabanog al meu (la toti cei 16 ani ai lui) mancand pana obosea dand din falci si pe urma luand-o de la capat.

Scuzati de e-mailul prea lung, pauza s-a terminat, ma duc sa bag capul la fund.
Cu stima,
S. P.