Neasteptatele efecte ale incalzirii globale

De 30 de ani in familia noastra carnatii se pun pe balcon, la uscat, intr-o anumita pozitie si intr-un anumit loc unde stim noi precis ca nu bate ploaia. Anul acesta, fiind eu in Bucuresti dupa un anumit numar de ani si facand carnati (conform traditiei), am dat fuguta pe balcon sa-i pun la uscat in locul cu pricina. Zice tata cu naduf: "Nu-i mai pune, ba, acolo, ca de cand cu incalzirea asta globala s-au schimbat vanturile si bate ploaia!" Apoi injura napraznic si incepuram sa cautam noul loc de pus carnati.

Un pisoi tare viteaz

Azi dimineata, pe un frig cumplit in Arizona, adica vreo 9 grade Celsius, cand ma pregateam eu sa scot cainele la pipicaca, crap usa regulamentar si cand colo matza tusti!, printre picioare. Trebuie mentionat ca pisoiul nu are voie afara decat in lesa, din motive de vulturi, coioti si bufnite, varsta medie a unui pisoi de curte fiind de 4 ani, al nostru depasind deja cu 3, ceea ce vecinii incepusera sa faca pariuri cat o mai duce. Dar asta e alta poveste. Cum spuneam, pisica, tusti! si, strigand in gura mare "Libertateeee!!", si-a ridicat coada drept in sus si a luat-o la fuga cat putea el de tare. Ta-su grasu', adica eu, am ramas masca, am apucat sa-mi anunt consoarta ca a tulit-o pisica si, absolut patetic si caraghios la cele 120 de kg cate am, am plecat in pijama si intr-un papuc sa recuperez felina. Ala micu' drept in pom s-a oprit, a avut un moment de ezitare si a sarit brusc din copac, lund-o la fuga spre urmatorul pom, sperand ca ala sa nu-l intepe tot asa de rau (daca era cactus, de, face si cactusul ce stie, inteapa). Tot timpul acesta, cu o voce calma, gen Soptitorul de Pisici (sint tare nu, parafraza de la Dog Whisperer, hai ca-s bun!) ii explicam ce bine ar fi sa nu mai fuga, ca ce bine ii e la noi, sa nu sara dracu' gardul ca tata mare-l mai gaseste si alte vorbe dulci nu cumva sa sperii pisoiul si sa se sterseze. Tot in timpul acesta, nici pisica nu statea degeaba, destept cum e el , mititelul, s-a prins ca pe jos e ceva in neregula (plouase zdravan vreo 9 ore, era totul o balta) si acel ceva il deranjeaza teribil la labute. Asa ca stimabilul s-a oprit in fata celui de-al doilea copac (de data asta copac pe bune) si, intr-o pozitie contemplatorie tipic pisiceasca a inceput sa ma astepte, cu mare grija insa sa nu se ude la fundulet). Si eu fal-fal, in pijama, clip-ploc, intr-un papuc, rostogol-rostogol, da-i si apropie-te de pisica, prin invaluire si prin flanc, asa cum ne-au invatat in Brava Armata Romana, la porumb. Acuma, voi stiti ca pisicile sint animale tare mandre, care nu recunosc gresalele facute, asa ca pisul meu nu mi-ar fi sarit in brate nici sa-l pici cu ceara, dar asa, un pic, tot s-a facut ca se impiedica si s-a last prins. Ce bucurie, ce mai tors, de fercire am pus si al doilea picior intr-o balta, si demn, cu trofeul in brate si un crac de pijama ud, am intrat in casa unde, doamna si sotia mea era intr-o panica totala, atat de mare ca facuse pauza chiar si in convorbirea zilnica de o ora cu mama ei.

Luat pisioi, pupat pisoi, mangaiat pisoi si tras concluzie: "Slabeste, domnule, odata! Nu vezi ca-si bate joc pisica de tine!"