Un pisoi viteaz

Azi dimineata, pe un frig cumplit in Arizona, adica vreo 9 grade Celsius, cand ma pregateam eu sa scot cainele la pipicaca, crap usa regulamentar si cand colo tusti!, pisoiul printre picioare.  Trebuie mentionat ca pisoiul nu are voie afara decat in lesa, din motive de vulturi, coioti si bufnite, varsta medie a unui pisoi de curte fiind de 4 ani, al nostru depasind deja cu 3, ceea ce vecinii incepusera sa faca pariuri cat o mai duce.  Dar asta e alta poveste.  Cum spuneam, pisica, tusti! si, strigand  in gura mare "Libertateeee!!", si-a ridicat coada drept in sus si a luat-o la fuga cat putea el de tare.  Ta-su grasu', adica eu, am ramas masca, am apucat sa-mi anunt consoarta ca a tulit-o pisica si, absolut patetic si caraghios la cele 120 de kg cate am, am plecat in pijama si intr-un papuc sa recuperez felina.  Ala micu drept in pom s-a oprit, a avut un moment de ezitare si a sarit brusc din copac, lund-o la fuga spre urmatorul pom, sperand ca ala sa nu-l intepe tot asa de rau (daca era cactus, de, face si cactusul ce stie, inteapa).  Tot timpul acesta, cu o voce calma, gen Soptitorul de Pisici (sint tare nu, parafraza de la Dog Whisperer, hai ca-s bun!) ii explicam ce bine ar fi sa nu mai fuga, ca ce bine ii e la noi, sa nu sara dracu' gardul ca tata mare-l mai gaseste si alte vorbe dulci nu cumva sa sperii pisoiul si sa se sterseze.  Tot in timpul acesta, nici pisica nu statea degeaba, destept cum e el , mititelul, s-a prins ca pe jos e ceva in neregula (plouase zdravan vreo 9 ore, era totul o balta) si acel ceva il deranjeaza teribil la labute.  Asa ca stimabilul s-a oprit in fata celui de-al doilea copac (de data asta copac pe bune) si, intr-o pozitie contemplatorie tipic pisiceasca a inceput sa ma astepte, cu mare grija insa sa nu se ude la fundulet).  Si eu fal-fal, in pijama, clip-ploc, intr-un papuc, rostogol-rostogol, da-i si apropiete de pisica, prin invaluire si prin flanc, asa cum ne-au invatat in Brava Armata Romana, la porumb.  Acuma, voi stiti ca pisicile sint animale tare mandre, care nu recunosc gresalele facute, asa ca pisul meu nu mi-ar fi sarit in brate nici sa-l pici cu ceara, dar asa, un pic, s-a facut ca se impiedica si s-a last prins.  Ce bucurie, ce mai tors, de fercire am pus si al doilea picior intr-o balta, si demn, cu trofeul in brate si un crac de pijama ud, am intrat in casa unde, doamna si sotia mea era intr-o panica totala, atat de mare ca facuse pauza chiar si in convorbirea zilnica de o ora cu mama ei. 

Luat pisioi, pupat pisoi, mangaiat pisoi si tras concluzie: "Slabeste, domnule, odata! Nu vezi ca-si bate joc pisica de tine!"

30 Decembrie 2010 - Scottsdale, Arizona

Domnul

"Nu stam decat 5 minute", am anuntat cand am ajuns astazi la prietenii nostri.  Trei ore mai tarziu, dupa patru feluri de mancare si cu burta ghioaga, ni s-a pus un cocos in brate. "O, nu, multumim", am spus noi delicati, "plecam in 3 zile, n-avem timp sa-l mancam".  "Bine", ni s-a spus, "v-am mai pus si un iepure acolo".  Eu am zambit amuzat si abia pe urma am realizat ca v-a trebui sa ma incordez si pe Plaiul Mioritic.

Am inceput pregatirile, bineinteles primul lucru am scos o sticla de vin din vasta colectie a tatalui meu, un meserias Traminer de Jidvei.  Am sfartecat cocosul, am gasit dovada barbatiei lui, o singura dovada insa, asa incat lansez o intrebare lumii intregi: "Hei, lume, cocosul are un coi sau doo coiae?" Daca teoretic are doo, atunci sigur: : "o meritai, nefericitule!"  Daca insa are unul, apare dilema : "ce-ai facut, falnic calcator de bazarele, de-ai avut asta cruda soarta?" L-am intrebat pe Chef Google si m-am pus pe treaba: friptura si supa/ciorba (ce-o iesi) de cocosh. Toate bune si frumoase, dar tine 4 ore. Dupa prima ora vasnicul si inteleptul meu tata ajunsese la jumatatea unei sticle de Jack Daniels. Cred si eu, nu el trebuia sa transeze bestia. Pentru ajutor, mi-a dat un satar, o chestie finuta cu care puteam sa-mi tai eventual unghiile, dar nu bazarica.  Ca sa ma faca sa ma simt ca acasa mi-a pus Suita Grand Canyon de Ferde Grofé.  Doar, doar s-o lipi ceva cultura de mine.  Cred ca nici lui nu i-a placut pentru ca s-a dus sa se culce. Sau poate ca l-a invins Jack.

Eu am ramas pe baricade, mancand ca un sadic barbatia lui cocosu', plus alte maruntaie adiacente.  

S-au facut, s-au mancat, buuun ... intre timp, vorbesc cu tanara doamna care mi-a dat inaripata. "Domnu Stefan", zice dansa, "doua tre sa aiba, dar asta nu-si prea facea treaba lui de cocos. Era frumooos, cel mai frumos cocos al meu, da' atat. Cand l-am taiat am vazut si eu de ce." Asta m-a facut sa-mi aduc aminte de o gluma din liceu.  Cica unui tip i se strica avionul lui cel personal si aterizeaza fortat pe langa ferma uneia. Se duce omul la fomee, o roaga sa-l lase sa ramana peste noapte pana se rezolva cu transportul, aia se uita la el, baiat frumos, bine facut, zice "Da, Domnule, poti sa stai". Fata, vaduva, incepe cu fitzele.  "Un pahar de vin?" "Nu, doamna, sunt un gentleman"  "Stiti, mai e o problema, nu am decat un pat , acela in care dorm eu!” “Oh, dar nu e nici o problema, vei vedea ca ma comport ca un gentelman!” Se culca aia doi, gentelmanul s-a comportat ca un gentelman, nu s-a intamplat nimic .  La ziua, cand s-a trezit , tanarul a gasit ceasca cu cafeaua aburinda , focul arzand in soba, dar femeia nu era in camera. A considerat ca e politicos s-o caute si sa-i multumeasca. A gasit-o imprastiind boabe la pasari. A remarcat ca erau vero 10-12 cocosi si o singura gaina. "Ciudat, foarte ciudat cum pot sa convietuiasca atatea cocosi cu o singura gaina!?" "Foarte simplu" zice femeia, "numai unul e cocosh, restul sunt gentelmeni".

November 9, 2014

Salata de vinete a la Nea Fane

Cumpar 4 vinete de la magazinul din colt cu un bac bucata.  Cele mai mari, sa merite bacul.  Gospodina Americana, care nu se deosebeste prea mult de gospodina Romanca, vede ca iau 4 si mai ia si ea vreo 2, desi ii trebuia numai una. Mai iau o ceapa dulce de Texas cu eticheta neagra si niste bere Shiner:  un six pack de bere neagra cu gust de bere si un six pack de bere cu gust de grapefruit, ginger si alte chestii naturale (citat de pe ectiheta). Din curiozitate.  Se va dovedi ca gusta a crema de maini cu aroma de fructe, dar sa nu anticipam.  Ceapa pentru salata si Berea pentru hidratare, stiut fiind ca in Arizona e al dracului de cald si deosebit de uscat.

Pornesc gratarul si arunc pe el vinetele nespalate, dar cu eticheta scoasa.  Scot palinca de cirese de Maramu’ din congelator si torn fara economie intr-o cescuta de Horezu.  Dau drumul la radio foarte tare. 

Daca tot am pornit gratarul, pun si o fleica doua, asa, sa fie, sa nu se consume gazul degeaba.  Mai pun o ceasca de palinca ca tare buna a fost prima!

Ard repede vinetele si pun carnea.  Bruno Mars explica cum prinde el o grenada din amor. Mai beau o tuica si ma minunez ce bine le zice baietul.

Salvez vinetele in ceasul a 12-lea de la facut scrum, golesc iute cescuta de tuica si invart carnea. Pun vinetele la scurs si umplu cescuta.

Recuperez carnea care din gresala a iesit bine si nearsa si mut taraba in casa, cu pisica cu tot.  De la atata tuica pisoiul miauna disperat si se cam clatina. Noroc ca are 4 picioare.  Ma jur ca nu i-am dat sa bea!

Mai pun o tuica mica si incep sa ma ard curatand vinetele.  Doua tuici mai tarziu nu imi mai simt buricele degetelor, dar vinetele sint perfect curatate.  Baietii de la Bee Gees canta cum stiu ei mai bine Stayin’ Alive.  Dumnezeu sa-I ierte!

Termin tuica si vars o lacrima aducandu-mi aminte de cei dragi cu care am baut multe bidonase de palinca, tuica, si  alte posirci aromate. Trec pe bere si toc vinetele cu un cutit de inox, ca tocatorul de lemn s-a pierdut la mutare.

Papilele gustative fiind amortite de la tuica nu transmit la creeras informatia despre bere asa de repede cum ar trebui.  Abia pe la a 2-a bere imi dau seama de gustul de crema de maini pe care il are Berea.  Futu-i! eu am luat-o, eu o beau!

In fine, pe la a 3-a bere toc si o juma’ de ceapa, pun o juma’ de lingurita de sare de mare (cel putin asa scrie pe eticheta si asta am platit), o cescuta mica de ulei de masline si amestec totul cu un tel electric.  La intrebarea sotiei cum ca “n-ar trebui, draga, sa lasam vinetele la racit?” ii arat tandru jumatea de tuica si cele 2 beri golite si pe cea de-a 3-a in curs de golire, tac si privesc semnificativ.  Dansa prinde idea din zbor si se retrage strategic.

Mai adaug 2 lingurite de smantana si pun la frigider.  Mai beau o bere si ii urez pofta buna fiului meu care se scoala si el din somn la 3 dupa-masa si intreaba senin ce e la micul dejun.

4 Iulie 2012 - Tempe, Arizona

Astazi am fost un Popescu

Am mirosit de dimineatza ca se lasa cu curatenie generala, ordine, sters praful, aspirat.  Bineinteles ca a trebuit sa-mi construiesc o subtila strategie de fuga.  Am decis tare si cu aplomb ca s-a terminat telemeaua si ca nu mai avem zacusca.  Produse fara de care nu puteam supravietui si pentru care trebuia sa conduc pana in partea cealalta a orasului. Irina s-a prefacut ca se lasa pacalita si mi-a urat drum bun. Cred de fapt ca a zis Merci, decat s-o incurc, mai bine fara.

Plecat, ajuns la arab, luat mult mai multe decat trebuia, intors acasa.  Curatenia era in toi, asa incat am dat o fuga pana la vecinul sa vad daca mai respira.  Respira, dar avea o privire haituita.  Omul, proaspat tatic, mi-a multumit imens de mult de grija, am iesit pe prispa lui si, timp de juma de ora si trei tigari, am pus tara la cale.  Cand am plecat avea privirea mai linistita. 

Acasa, pericolul in floare, se ajunsese foarte aproape de aspirat.  Am decis de capul meu sa schimbam desertul pentru Joi, cand avem osapeti;  in consecinta avem nevoie de visine din visinata.  Decizie unilaterala, intampinata cu un zambet superior, de genul “da, dar nu avem visine din visinata”. Sanchi, aveam.  Am pus pe masa toate sticlele cu produse de contrabanda, aduse cu mult drag din Romania si am inceput cu alchimia.  Am gustat palinca sa vad daca nu s-a trezit, am mutat-o dintr-o sticla in alta, am pus in marele tzoi de oaspeti si in sticlutza patriotica cu tricolor.  Am scos visinata din sticla (cu visine cu tot), am gustat din belsug si am pus-o la loc.  Nu se trezise nici visinata. Am mutat vodka dintr-o sticla in alta, am mai pus multa vodka peste afinata cea cam dulce si am gustat.  Era buna si foarte tare.  Am scos visinele din compotul proaspat cumparat si am facut un mare carcalete cu mult alcohol pentru dansele, sa poata fi folosite in 3 zile.  Am mai gustat ceva.  Nu stiu de ce, Irina a pus Margineanu cu ma iubeste femeile si mi-a zis ca ii e drag de mine. Daca stiam ca numai atat trebuie, mutam bauturile dintr-o sticla intr-alta mai de mult.

Intr-un adevarat spirit Popescu, dupa ce am facut praf bucataria proaspat curatata, am aparut si cu o janghina de peste afumat si am inceput sa-l curat pe ziar cu gandul sa fac o salata asa cum am invatzat de la Unchi al meu.

23 Noiembrie 2013 - Tempe, Arizona

Gânduri de Mai cu Mititei

Acum 10 ani, cand abia ma mutasem in Phoenix, invitat fiind la o petrecere surpriza chiar de catre sarbatorit, ceva de genul “vino pe la 4 jumate ca la 5 ajung eu acasa si trebuie sa ma surprindeti”, ei bine, la acea petrecere mi-a fost prezentat un tip drept Cel Mai Bogat Român din Phoenix.  Orbit de stralucirea argintilor, m-am dus si eu sa-i prezint omagiile si sa schimb cateva vorbe cu dansul, sa ma arat acolo istetz si simpatic.  Nici n-am inceput noi bine sa ne incordam neuronul si sa facem conversatie ca am fost brusc intrerupti de o procesiune in fruntea careia era un tataitza, urmat de cateva doamne ce carau niste tavi mari de aluminiu pline cu mititei.  Toata lumea a inceput sa aplaude, sa fluiere, sa tzipe si sa bata din picioare, in delir. Neavand pe altcineva la indemana, il intreb chiar pe Cel Mai Bogat Roman din Phoenix despre ce e vorba.  La care imi raspunde, avand in glas nu numai admiratie, ci de-a dreptul veneratie: “asta este Cel Care Face Cei Mai Buni Mititei din Phoenix!”  Si s-a dus la randul lui sa-i prezinte omagiile.  In cea mai buna traditie Romaneasca, Micul bate Banul.

In ceea ce ma priveste, eu nu am o reteta traditionala de mititei (spre deosebire de carnatzi, care imi ies bestiali). De 30 de ani tot incerc. Uneori ies, de cele mai multe ori, nu.  Ultima incercare a fost cu reteta aia traditionala ciugulita de pe facebook, ceva cu “ca la mama acasa”.  Ar fi trebuit sa stiu deja ca daca intr-o reteta, URL, sau firma apare cuvantul "mama" sau "bunica" sau "matusa" nu te bagi, nu faci, nu cumperi.  Punct.  Am mishelit micii asa de tare, incat au fost mai buni a doua zi, reci.  In toata istoria mititeilor nu s-a pomenit asa ceva.  Sotia mea a mancat ca un soldatel bun si drag ce-mi este, dar si-a exprimat nedumerirea apropos de un gust oarecum exotic, ceea ce m-a facut sa cred ca ienibahar nu s-ar traduce in engleza prin allspice.  Cine stie ce-am pus, dar nu numai asta a fost problema. Cred ca din gresala aia de la macelarie cand au scris pe carnea tocata de porc ca e carne macra, era chiar carne macra. De obicei carnea lor macra are cam jumate grasime.  Asta n-a avut.  Data viitoare o toc eu acasa, sa vad ce pun si cum arata, nu ma mai lenevesc.  Si o sa-mi aduc si ienibahar din Romania.  

4 Mai 2015 - Tempe, Arizona