Aprilie 30, Sambata, inainte de Pasti.
Tot omul face curat, gateste, inroseste, pregateste. Din bucatarie miroase pasca soacra-mii. Miroase frumos. Pasca. Se discuta: "nu e gata pasca. de unde stii? stiu eu! ba e gata. de unde stii? pentru ca asa zic eu!" Sotia cu mama ei. Cine zice ce, deja nu mai conteaza.
Ieri l-am cunoscut pe Jameson. Ne-am luptat indarjit, pe indesate, asa, cale de vreo juma' de sticla. Restul de jumate - au luptat fi-meu si vecina. Am invins, dar a fost greu. Am avut si vreo 15 beri, de ajutor. Nu stiu cum, dar m-am sculat la 5 jumate si mi s-a pus pata sa ma duc la cules de piersici, asa, la vreo 40 de minute de casa. Beau o cafea chioara (ca cica tin post) si plec.
Ajung la ferma cu mult inaintea proprietarilor si ma scap in livada sa-mi iau micul dejun pe banii altuia. Dupa vreo cinci piersicele apare si proprietareasa cu baiatul, imi da cutiutele regulamentare de umplut (ca sa si platesc ceva, nu numai sa crap in mine) si ma trimite la caise, ca cica am asa, o fatza prietenoasa (adica de bou, as zice eu). Umblu eu vreo 10 minute ca naucul printre randuri, chinuindu-ma sa-mi aduc aminte cum arata un cais. Pana la urma l-am gasit cand m-am impiedicat de el. Bineinteles ca am gustat mult si din caise. Nu stiu cum, dar mi s-au umplut ochii de lacrimi. Aceeasi reactie pe care o am cand vin toamna in Romania si mananc struguri din piata. Cred ca e o chestie cu memorie, dor, amintiri, copilarie, un espesialist in creere ar putea sa explice cum sta treaba. Si ma smiorcaiam, si balotam, si iar mai tragem mucii, si iar mai mancam doua sau patru caise. Buneeee ... miros, parfum ... Parca eram ala din "ai nostri ca brazii cu mucii pe piept" (eu eram la partea doua). Mi-am tras nasul demn, am mai pus de ochii lumii vreo cateva caise in cutie si-am plecat sa iau paine si flori la doamnele de acasa.
Pe drum insa, au inceput sa se razbune fructele din stomac pe mine. Am uitat si de miroase, si de amintiri, si de dor de tzara, si de copilarie, tot ce aveam in fatza ochilor era un semn de WC. Indiferent de care, corect sau incorect politic, de doamne, de domni, de domnidoamne sau de doamnedomni.
Ce sa mai, banuiti se s-a intamplat, noroc cu Trader Joe's, pravalie serioasa, am evitat dezastrul. Parerea mea. Ce-o fi zis amaratul ala care facea curatenie dupa mine, numai el stie!
In fine, iau flori atunci aduse, paine atunci facuta si, ca sa fim in ton, un amestec numit "Melodious Medley"(facut nu stiu cand, ca era congelat), cu doua feluri de fasole si un fel de linte, pentru la pranz, ca cica tin post.
Ajung acasa, ma prezint fudul cu florile la sotie care le analizeaza dintr-o privire si zice printre dinti, duios: "astea au fost gratis? ca sint uscate!" Cred ca asa se spune multumesc in Moldova.
"Ai mancat, draga?" intreb eu dulce-diabolic. "Nu", zice dansa. "Atunci ia si tu de mananca niste caise si niste piersici!"
